Cât se câștigă și cât de mare este piața
Un salariat din transporturile terestre câștiga, la sfârșitul lui 2025, în jur de 12 100 de lei brut pe lună, față de o medie pe economie de aproximativ 16 400 de lei. Cifra este a diviziunii 49, nu a secțiunii, și diferența contează: secțiunea din care face parte, transport și depozitare, arată aproape 14 100 de lei, pentru că include depozitele și serviciile auxiliare, unde se plătește peste 21 400. Un stat de plată bugetat după cifra pe secțiune pornește, așadar, de la un nivel pe care ramura ta nu îl plătește.
În același an, numărul mediu de salariați din diviziunea 49 a scăzut cu aproape 10%. Este cea mai abruptă scădere din tabel, iar comunicatul trimestrial numește transportul și depozitarea drept activitatea cu cea mai mare descreștere de salariați din economie.
Și totuși marfa a crescut. Transportul auto a mutat 48,5 milioane de tone în 2025, față de 44,7 milioane în 2024, iar parcursul mărfurilor a urcat la 7 706 milioane tone-km. Numărul firmelor din diviziune a crescut și el: 3 072 de agenți economici au raportat pentru 2025, față de 2 904 pentru 2024, cu venituri din vânzări de 19,5 miliarde de lei.
Trei cifre care par să se contrazică spun, împreună, un singur lucru: se transportă mai mult, se înființează mai multe firme, dar fiecare firmă ține mai puțini oameni. Munca se mută de la flotele mari la operatorii mici. Pentru cine intră acum, asta înseamnă că nu concurezi cu o industrie consolidată — dar înseamnă și că șoferul este resursa după care se aleargă, nu camionul.
De ce contează că regulile s-au schimbat în ianuarie 2026
Până la 31 decembrie 2025, condiția de capacitate financiară se aplica doar operatorilor care ieșeau din țară. Un transportator intern sau o firmă de taxi nu trebuia să demonstreze nimic. De la 1 ianuarie 2026 condiția este generală: 9 000 de euro pentru primul autovehicul, 5 000 pentru fiecare vehicul suplimentar de peste 3,5 tone, 900 pentru cele între 2,5 și 3,5 tone și 3 000 pentru fiecare autoturism de taxi în plus.
Suma nu se depune nicăieri. Ea se demonstrează prin capital și rezerve, pe baza conturilor anuale certificate de auditor. Iar aici legea lasă o ușă deschisă exact pentru firma nouă: în anul înregistrării, când conturi anuale încă nu există, capacitatea financiară se poate dovedi cu o garanție bancară, cu un document de la o instituție financiară privind accesul la credit sau cu bilanțul contabil. Echivalentul în lei se fixează o dată pe an, la cursul Băncii Naționale din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, și se aplică tot anul următor.
Același pachet de modificări a lucrat și în favoarea ta. Obligația de a deține în proprietate sau în leasing financiar cel puțin o treime din flotă s-a restrâns la autoturismele de taxi — pentru camioane nu mai există. Iar obligația de a face deservirea tehnică într-un atelier de autoservice a dispărut cu totul: până la sfârșitul lui 2025 era una dintre cerințele bazei tehnico-materiale.
Multe dintre ghidurile care circulă încă descriu regulile de dinainte. Merită verificat de două ori ce citești despre acest domeniu, inclusiv dacă cel care scrie a făcut asta anul trecut.
Cât costă să deschizi o firmă de transport
Partea administrativă este ieftină. SRL-ul nu are prag minim de capital social, dosarul se depune la Agenția Servicii Publice, iar notificarea la Agenția Națională Transport Auto nu costă nimic — nici ea, nici extrasul din Registrul operatorilor de transport rutier, nici exemplarele pentru fiecare vehicul. Autorizațiile de rută pentru transportul de călători se eliberează tot gratuit.
Se plătește în altă parte. Autorizațiile de transport internațional de mărfuri au preț și stoc: 240 de euro autorizația multilaterală CEMT anuală, 20 de euro cea pe termen scurt, 5 euro autorizația de transport internațional, 750 de lei carnetul INTERBUS. Stocul de autorizații pe țări vine prin acorduri bilaterale și se repartizează proporțional cu parcul eligibil al fiecărui operator, ceea ce înseamnă că accesul la cursele externe crește în trepte, odată cu flota, nu odată cu ambiția.
Apoi vine echipamentul cerut de lege. Camionul și autocarul trebuie dotate cu tahograf și limitator de viteză; taxiul, în schimb, cu aparat de casă și de control înregistrat la Fisc. Taxa pentru folosirea drumurilor se achită anual, pentru fiecare vehicul, iar inspecția tehnică periodică nu se face fără ea.
Bugetul primului an se sparge însă altfel decât se așteaptă majoritatea. Nu vehiculul este problema — el se ia în leasing. Problema este decalajul dintre momentul în care plătești motorina și salariile și momentul în care îți intră factura de la expeditor.
Ce trebuie să știi înainte să pornești
Firma nu se poate înregistra fără omul care o va conduce efectiv
Aceasta este particularitatea domeniului și sursa celor mai multe surprize. Legea cere un manager de transport rutier: o persoană fizică ce conduce permanent și efectiv activitatea de transport a întreprinderii. Contractul lui individual de muncă se anexează chiar la notificarea depusă la Agenție, deci omul este angajat înainte ca firma să aibă dreptul de a lucra, nu după prima cursă.
Condițiile asupra lui sunt personale, nu ale firmei. Trebuie să dețină certificat de competență profesională valabil, eliberat de Agenție după un curs de calificare inițială și un test-grilă promovat cu cel puțin 75% din punctaj. Certificatul este valabil cinci ani. La test nu este admis oricine: îți trebuie studii superioare în domeniul juridic, economic sau tehnic, ori o diplomă de învățământ profesional tehnic postsecundar cu specializare tehnică auto, ori dovada că ai condus cel puțin cinci ani o întreprindere de transport. Cine are studii superioare chiar în domeniul transporturilor rutiere primește certificatul fără curs și fără examen, dacă îl cere în primii trei ani de la absolvire.
Trei lucruri de pus în calcul din prima zi. Managerul trebuie să aibă domiciliul în Republica Moldova, să fie angajat al firmei și remunerat de ea — un fondator străin poate deține integral firma, dar nu poate ocupa el acest rol de la distanță. O persoană poate fi manager pentru cel mult patru întreprinderi diferite, cu un parc combinat de maximum 50 de vehicule, deci un manager „împrumutat” poate fi deja plin. Iar dacă pleacă, ai 30 de zile să îl înlocuiești, termen care urcă la două luni în caz de deces sau incapacitate fizică; în acest interval condițiile se consideră îndeplinite, după el nu.
Există și un risc invers, pe care puțini îl văd: certificatul managerului se suspendă sau se retrage dacă faptele lui au dus la pierderea bunei reputații a unui operator de transport. După anulare, un certificat nou se obține abia peste un an. Omul acesta nu este o semnătură pe un dosar.
Șoferii sunt angajați, nu colaboratori — și au și ei certificat
Condiția de competență profesională a firmei se consideră îndeplinită doar dacă și managerul, și conducătorii auto dețin certificate de competență profesională. Pentru șofer legea cere, cumulativ: permis valabil pentru categoria vehiculului, certificat de competență profesională, dovada că este angajat al operatorului și aviz medical și narcologic eliberat cu cel mult 12 luni înainte de solicitarea certificatului.
„Dovada că este angajat” închide o portiță pe care mulți ar încerca să o folosească: un șofer plătit pe contract de prestări servicii nu îndeplinește condiția. Iar pentru traficul internațional, pentru transportul de persoane și pentru mărfuri agabaritice sau periculoase se cere în plus o vechime de cel puțin trei ani ca șofer profesionist. Asta îngustează serios bazinul de recrutare exact pe segmentul cel mai bine plătit — și explică de ce numărul de salariați din domeniu scade în timp ce volumul de marfă crește.
Certificatul șoferului se reține și se anulează dacă acesta comite peste cinci contravenții din domeniul transporturilor în 12 luni consecutive. Abaterile lui intră, separat, și în evaluarea bunei reputații a firmei.
TVA-ul se comportă diferit în fiecare dintre cele trei ramuri
Aceeași diviziune CAEM, trei regimuri.
Transportul internațional de mărfuri, inclusiv expediția, este scutit de TVA cu drept de deducere. Facturezi fără TVA și deduci TVA-ul de pe motorină, piese, anvelope, reparații și leasing, deci ajungi sistematic în poziție de rambursare. Transportul intern de marfă merge pe cota standard, cu TVA colectat și dedus în mod obișnuit.
Transportul de pasageri pe teritoriul țării — inclusiv taxiul — este scutit de TVA fără drept de deducere. Nu pui TVA pe bilet, dar nici nu deduci TVA-ul de pe autocar, mașină, motorină și service: el devine cost și intră direct în preț. Este exact diferența pe care un plan de afaceri copiat de la o firmă de marfă o ratează, iar efectul se vede în marjă din prima lună.
Peste asta, pentru rutele municipale, orășenești și sătești se adaugă o taxă locală lunară pentru fiecare unitate de transport, calculată după numărul de locuri, cu cota stabilită de consiliul local și plata făcută semestrial, până pe 25 a lunii de după semestru.
Sediul nu mai este o adresă, este o condiție verificabilă
Din 1 ianuarie 2026 legea descrie sediul în detaliu: locul unde se află originalele documentelor de lucru — contracte de transport, acte ale vehiculelor, documente contabile și de personal, contracte de muncă, documente privind detașarea șoferilor, cabotajul, timpii de conducere și de odihnă. Tot acolo, spune legea, întreprinderea își desfășoară efectiv și permanent activitățile administrative și comerciale, cu echipamentele corespunzătoare.
În același articol apare și cerința ca numărul de vehicule și de șoferi să fie proporțional cu volumul operațiunilor, iar pentru transportul internațional, ca vehiculele să se întoarcă la unul dintre centrele operaționale. O adresă de corespondență nu trece acest test, iar verificarea nu se face la depunere: notificarea se face pe propria răspundere, controlul poate veni în primele zece zile lucrătoare sau oricând după.
Chiar și transportul în cont propriu se notifică
Dacă firma ta nu vinde transport, dar își duce singură marfa cu un camion de peste 3,5 tone sau își plimbă angajații cu un vehicul de peste nouă locuri, intri sub regimul de notificare simplificată. Depui notificarea și lista vehiculelor prin „e-Autorizație transport”, iar Agenția eliberează necondiționat și gratuit, în cinci zile lucrătoare, extrasul din registrul întreprinderilor care fac transport în cont propriu.
Sancțiunea pentru neîndeplinire este aceeași ca pentru transportul contra cost neînregistrat: 25 000–30 000 de lei pentru o persoană juridică, dublu la repetare în același an calendaristic. Este genul de obligație de care o brutărie sau un depozit află după primul control în trafic.
Pentru transport răspunsul obișnuit este SRL. Răspunderea rămâne limitată la capitalul social, nu există prag minim, forma admite fondatori străini în proporție de 100% și este cea pe care o cer expeditorii, platformele și autoritățile care organizează concursurile de rută.
Întreprinderea individuală merită privită cu atenție aici, pentru că legea o tratează altfel decât pare: ea nu este persoană juridică, iar posesorul răspunde nelimitat, cu întreg patrimoniul personal. Codul transporturilor rutiere o recunoaște totuși explicit — la întreprinderea individuală, managerul de transport poate fi însăși persoana respectivă, ceea ce scutește de o angajare. Într-un domeniu în care riscul zilnic este un accident cu marfă scumpă la bord, răspunderea nelimitată rămâne însă un preț mare pentru acest avantaj.
Societatea pe acțiuni nu are ce căuta la început. Este o formă gândită pentru capital adus de mai mulți investitori, nu pentru o afacere care crește camion cu camion sau cursă cu cursă.
