Cât se câștigă în recrutare și plasarea forței de muncă
Un angajat din activitățile de servicii administrative și suport câștiga, la sfârșitul lui 2025, în jur de 13.400 de lei brut pe lună, iar nivelul urcase cu aproximativ 12% într-un an. Pentru o agenție de recrutare, cifra asta nu este un cost, ci baza de calcul: comisionul se ia ca procent din salariul persoanei plasate, așa că salariile care urcă îți ridică factura fără să schimbi nimic în felul în care lucrezi.
Cifra este pe secțiune, nu pe meserie: aceeași categorie statistică adună curățenia, paza, secretariatul, recrutarea și întreținerea spațiilor verzi. Salariile pe care le negociezi tu, pentru posturile pe care le închizi, se așază în jurul altor niveluri — mai sus în IT și în construcții, mai jos în retail și în producție. Citește cei aproximativ 13.400 de lei ca pe reperul pieței, nu ca pe tariful tău.
Direcția contează mai mult decât nivelul. O piață în care salariile cresc este o piață în care angajatorii se întrec pentru aceiași oameni, iar asta este exact momentul în care își externalizează recrutarea.
De ce merită să deschizi acum o agenție de recrutare
Pentru că anul 2026 a adăugat o linie de business care până acum se făcea prin ocolișuri contractuale. De la 1 ianuarie, munca prin agent de muncă temporară are capitol propriu în Codul muncii: angajezi oamenii la tine, îi pui la dispoziția utilizatorului pentru o misiune de până la 12 luni și facturezi serviciul. Regulile sunt scrise, iar intrarea cere o notificare la Inspectoratul de Stat al Muncii, nu un dosar de licențiere. Cine se așază acum în piață o face pe reguli noi, egale pentru toți.
A doua ramură — plasarea în câmpul muncii — cere licență, și tocmai de aceea merită. În toată țara sunt 84 de firme care o dețin, iar lista lor este publică — o poți citi înainte să intri, ca să știi exact cu cine împarți piața. Licența filtrează concurența: 3 250 de lei, un sediu, diplome, cazier curat și contractele coordonate cu Agenția Națională. Nu sunt praguri mari pentru cine vrea să construiască o firmă serioasă, dar sunt suficiente cât piața să nu fie inundată de intermediari de o lună.
A treia sursă de venit nu cere nimic: consultanța HR, evaluarea și instruirea se vând din prima lună, cu aceeași echipă și acelorași clienți. Multe agenții încep de aici, își construiesc portofoliul de companii și depun dosarul de licențiere când au deja cui plasa oameni.
Cât costă să deschizi o agenție de plasare a forței de muncă
Înregistrarea firmei este partea ieftină și rapidă. Un SRL nu are prag minim obligatoriu de capital social, dosarul se depune la Agenția Servicii Publice, iar compania este de obicei înregistrată în câteva zile lucrătoare.
Licența este a doua cheltuială și cea mai ușor de planificat: 3 250 de lei, sau jumătate — 1 625 de lei — dacă firma a fost înregistrată cu cel mult un an înainte de depunerea cererii. Este un motiv bun să nu amâni: reducerea se aplică o singură dată, în prima ta fereastră de un an. Reperfectarea licenței, atunci când se schimbă datele, costă 10% din taxă, dar nu mai mult de 585 de lei.
Restul bugetului de start merge în lucruri care se văd în dosar și în vânzare: un sediu nelocativ ușor accesibil, dotat cu telefon și cu mijloace de comunicații electronice, o pagină web oficială, diplomele și cazierele echipei, plus instrumentele de recrutare — abonamente la platforme, bază proprie de candidați, teste de evaluare. Iar dacă intri și pe personal temporar, ai nevoie de capital de lucru pentru salarii: oamenii sunt pe statul tău de plată din prima zi de misiune, factura către utilizator vine după.
Ce trebuie să știi înainte să deschizi agenția
Licența se pregătește înainte de dosar, nu după
Condițiile de licențiere nu se rezolvă în ziua depunerii. Administratorul, asociații și angajații agenției trebuie să fie cetățeni ai Republicii Moldova cu domiciliu permanent sau reședință temporară în țară; administratorul și angajații trebuie să aibă diplomă de studii superioare de licență; cazierul judiciar se cere pentru administrator, fondator, asociați, angajați și pentru firmă. Sediul trebuie să fie nelocativ, ușor accesibil pentru toate categoriile de cetățeni și dotat cu telefon și mijloace de comunicații electronice.
Ordinea corectă este simplă: întâi structura firmei și echipa, apoi actele, apoi cererea. Noi pregătim dosarul în paralel cu înregistrarea, ca licența să vină la scurt timp după certificat, nu la o jumătate de an după.
Contractul de intermediere se coordonează cu Agenția Națională
Proiectul contractului de intermediere a muncii se întocmește în limba română și se coordonează cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă înainte de licențiere. Pentru plasarea peste hotare se adaugă acordurile de colaborare cu beneficiarii străini, actele lor de constituire traduse, legalizate notarial și apostilate, plus documentele obținute la verificarea prealabilă a beneficiarului.
Tot pentru plasarea peste hotare, autoritatea de licențiere cere avizul Inspectoratului de Stat al Muncii, care se pronunță în șapte zile lucrătoare la eliberarea sau prelungirea licenței. Se obține o singură licență, iar fiecare beneficiar străin nou se notifică și se înregistrează pe parcurs — deci portofoliul de clienți externi poate crește fără dosar nou.
Personalul temporar aduce un flux de numerar diferit
La plasare încasezi un comision după ce omul s-a angajat. La muncă temporară plătești salarii toată durata misiunii și încasezi pe factură, la termenul convenit cu utilizatorul. Sunt două modele de bani în aceeași firmă, iar cel de-al doilea cere rezervă de numerar de la început.
Merită efortul, pentru că aduce venit recurent și contracte care se reînnoiesc sezon după sezon. Salariatul temporar beneficiază de aceleași condiții de bază de muncă pe care le-ar avea dacă ar fi angajat direct de utilizator, iar de la el nu se percepe niciun fel de plată, comision sau taxă — marja stă în tariful către utilizator. Statul de plată, contribuțiile și calendarul facturilor le ținem noi, ca tu să te ocupi de clienți și de candidați.
Pentru o agenție de recrutare răspunsul este SRL. Răspunderea rămâne limitată la capitalul social, nu există prag minim de capital, iar dosarul de licențiere este construit în jurul unei persoane juridice: se cere cazierul judiciar al fondatorului, al asociaților și al firmei înseși.
Întreprinderea individuală arată mai simplă decât este. Legea spune direct că ea nu este persoană juridică și se prezintă în raporturile de drept ca persoană fizică întreprinzător individual, iar posesorul răspunde nelimitat, cu întreg patrimoniul personal. Când munca ta înseamnă să pui oameni în relații de muncă și să răspunzi pentru ce urmează, forma care ține banii personali în afara riscului este SRL-ul.
Societatea pe acțiuni nu are ce căuta aici la început. Este forma gândită pentru capital adus de mai mulți investitori, nu pentru o afacere care se construiește din contracte, din reputație și dintr-o bază de candidați.
